..........

.......... Felul în care folosesti cuvântul "Dumnezeu" nu arata la cine te referi - ci la ce te referi.

.......... Un erou priveste în fata moartea, moartea adevarata, nu pur si simplu imaginea mortii. A te purta cinstit într-o criza nu înseamna a putea reprezenta bine un erou, oarecum ca în teatru, ci înseamna a privi moartea însasi în fata. Caci actorul poate juca o multime de roluri, dar la sfârsit trebuie sa moara el însusi ca om.

.......... O dovada a existentei lui Dumnezeu ar trebui de fapt sa fie ceva prin care ne-am putea convinge de existenta lui Dumnezeu. Cred însa ca acei credinciosi care . produceau asemenea dovezi voiau sa analizeze si sa întemeieze " credinta " lor prin intelect, cu toate ca ei însisi n-ar fi ajuns niciodata la credinta prin asemenea dovezi. Am putea eventual sa " convingem pe cineva ca Dumnezeu exista" printr-un anumit fel de educatie, modelându-i viata în cutare si cutare fel. Viata te poate educa sa crezi în Dumnezeu. Si exista, de asemenea, experiente .. care fac acest lucru ; dar nu viziuni sau alte experiente ale simturilor care ne arata " existenta acestei fiinte ", ci, de exemplu, suferinte de diferite feluri. Iar acestea . nu ni-l arata pe Dumnezeu în felul în care o impresie senzoriala ne arata un obiect, . nici nu ne lasa sa facem presupuneri în legatura cu el. Experientele, gândurile - viata pot sa ne impuna aceasta notiune.Ea este astfel oarecum asemanatoare notiunii de " obiect ".